Deprecated: mysql_connect(): The mysql extension is deprecated and will be removed in the future: use mysqli or PDO instead in /home/dinbuzau/public_html/mysql_connect.php on line 7
Buzau Trenul De Criza

Trenul de criza

GARA DE NORD. Locul de unde toate trenurile se duc si vin. Atata aglomeratie si atata agitatie. Ma deprima  si ma ingrozeste. Urasc zgomotul. Desi alteori il ador. Acum nu…..

Pentru ca sunt trista. Si…. pentru ca trebuie sa plec. Nu-mi plac despartirile. Iar Gara de Nord este locul celor mai multe despartiri. Unii se duc, altii vin. Colo un tanar bucuros isi imbratiseaza si-si saruta prietena. Ea radiaza de fericire. Dincolo o batrana se plange ca i s-au furat banii. Ce sa faca saraca! Cerseste si ea sa adune banii pentru biletul de tren. La cativa metri de mine vreo trei copii se sfatuiesc. Se intreaba cum sa-i mai fraiereasca pe trecatori ca sa faca bani de tigari. “ Sunt orfaan. Mama m-a parasit cand eram mic.Acum stau la o matusa, dar am si eu nevoie de bani. Dati-mi si mie de o paine. Dumnezeu sa va binecuvanteze” Cineva ii intinde un sandvis. Il ia, injura si-l arunca. Vrea bani, copilul, ca n-are cu ce sa-si cumpere tigari. Sa-i vezi pe toti cum se strang seara si cum povestesc de cei manati de compasiune care le intind in treacat cate o bacnota. Te dezgusta, pur si simplu. Iarta-i Doamne ca nu stiu ce fac! Si-ti mai vine sa dai ceva unuia care se jeleste la picioarele tale? Il vezi tarandu-se si-ti spui: “saracul de el! I-a luat Dumnezeu picioarele. Doamne fereste!” Apoi dupa cateva minute il vezi din nou cum se ridica si o ia la fuga. Si de parca n-ar fi suficient, mai si rade si vorbeste cat de tare il tine gura. Iti rade bucuros in nas ca te-a pacalit. Si atunci? Sa-ti mai fie mila? Cum sa mai crezi ca unul este orb sau ca altul e surdomut? Nu e imposibil?

Merg mai departe si ma minunez. Un om isi duce aragazul in spate. Nu-l ajuta nimeni. Ma intreb eu: nu o fi greu? Dar la cat costa in ziua de azi sa platesti pe cineva, mai bine te chinui si il cari singur…..

O femeie alearga disperata dupa un tren si face o galagie cat zece. Ma uit bine la ea si observ ca e desculta. A innebunit sarmana. Poate din cauza crizei.

In stanga mea un batran se lupta sa stapaneasca un curcan. Dar e atat de ambitios incat reuseste sa il invinga pe saracul om. Scapa si alearga prin vagonul trenului. Un pechinez se repede insa la el si-l potoleste. Dar se sperie o pisica a unei cucoane si-i sperie pe amandoi. Lumea se amuza, dar omul tot nu si-a prins curcanul. Si nici nu renunta.

“Pai asa e, dom’le, fiecare cu ce are”, aud pe cineva spunand. Bine, bine, dar ce faci cand stai in acelasi compartiment cu un curcan, un caine si o pisica? Nu preferi holul? Ba da, raspund tot eu si ies frumusel pe culoar. Cand…. dau de un betiv. Se da mare si se lauda de nici nu iti vine sa il asculti. Ce sa mai vorbim de mirosul de vodka! Nici nu ma asez bine si incep vanzatorii ambulanti sa-si faca reclama produselor. Nu era parca interzis? In fine... nimeni nu spune nimic, iar ei isi fac in continuare datoria. Desi, la drept vorbind, nu stiu cat de mult castiga. In vagonul acesta toti le fac semn sa circule. Dar dau ei si peste oameni cu bani! Ca doar sunt  destui in Romania.

Intru in alt compartiment sa gasesc un loc liber si constat ca jumatate din vagon e gol. Ca asa se dau bilete de tren. Inghesuie opt insi intr-un compartiment si cele de alaturi sunt goale. Dar daca ma gandesc bine, au dreptate si cei de la CFR. Ca romanul nostru nu prea intretine curatenia in locuri publice si ce rost ar avea sa distruga doua compartimente cand ar putea fi doar unul! Doar e criza!

 Nu trece mult de la plecarea trenului si nasul isi face aparitia. Saracul om... cum a reactionat! Cand a vazut cainele, pisica si curcanul, i s-a facut rau. Ca sa ceara biletul cucoanei cu pisica a trebuit sa infrunte latratul pechinezului. Apoi s-a crucit si a abandonat, trecand la compartimentul urmator. Dar inainte a trebuit sa suporte si injuraturile “domnului” beat care nu s-a simtit tratat cum trebuie.

Si asa trenul alerga spre destinatie, iar eu imi pierdusem deja rabdarea. Dar monotonia a fost din nou alungata, de data aceasta de aparitia unui surdomut care vroia sa-i cumperi niste brelocuri. Vreo cateva persoane si-au facut mila de el si i-au facut pe plac, dar un altul, avand ceva la bord, il injura de mama. Si cum surprizele acelei calatorii fusesera insuficiente, surdomutul auzi si raspunse si el pe acelasi ton. Am zambit si mi-am spus in sinea mea:”interesant mod de a face bani”.

Intr-un tarziu trenul ajunse la Ploiesti. Cele 45 de minute fusesera atat de obositoare incat ma simteam de parca imi petrecusem intreaga zi in tren. Fericita ca am scapat, ma grabesc sa cobor, dar cand sa pun piciorul pe peron, un tigan ma impinge din fuga si-mi zboara reportofonul. Dar... asa e in viata. Mai dai si de bucluc.

N.G.

 

Regional