Deprecated: mysql_connect(): The mysql extension is deprecated and will be removed in the future: use mysqli or PDO instead in /home/dinbuzau/public_html/mysql_connect.php on line 7
Buzau Te Iubesc Dar Nu Te Vreau

Te iubesc dar nu te vreau

Zilnic o multime de oameni isi manifesta sentimentele intr-un mod diferit. Unii isi imbratiseaza permanent prietenii, fara a li se parea un gest deplasat, le spun „te iubesc” membrilor familiei, isi declara in orice moment dragostea pentru partenerul de viata. Altii insa raspund oricarui gest de afectiune cu rezervare, se inchid in ei si parca in semn de aparare, din teama de a nu se lasa descoperiti, obisnuiesc sa faca lucrurile pe dos.
O categorie aparte? Nu, suntem noi, in mare parte, suntem ceea ce am devenit din cauza vremurilor. Spunem „te urasc” sau „nu vreau sa te mai vad”, dar in sinea noastra vrem sa spunem „te iubesc”. Nu o singura data ati vazut prin filme femei care palmuiesc barbati care le atrag sau barbati care se arunca in bratele unor femei care nu le plac doar pentru a fugi de iubirea adevarata.
Suntem oameni, suntem diferiti, ciudati, imprevizibili. Daca as intreba pe cineva care ar fi comportamentul firesc intr-o situatie anume, poate as obtine acelasi raspuns. Poate ca multi dintre noi consideram potrivita si ideala aratarea afectiunii. La teorie suntem cu totii buni iar cand vine vorba de practica suntem exact ca un copilas care acum invata sa mearga dar cade, se sperie si nu mai vrea sa incerce.
E bine sa actionezi din instinct? E bine sa iti asculti inima? Oare ar trebui sa dam ascultare celor din jur atunci cand incearca sa ne arate cat de bine va fi pentru noi daca… si daca dam gres si suferim, nu tot pe noi pica? Ce e oare mai rau: sa asculti de cei din afara si sa ii lasi sa faca ce vor cu viata ta, pentru ca pe tine nu te mai intereseaza, sau sa asculti de glasul ratiunii? In fond si ratiunea te duce de multe ori la pierzanie, te pacaleste fluturandu-ti pe sub nas niste asa-zise motive pentru care „asa e mai bine”. Renuntam de atatea ori la ceea ce iubim, ii tratam urat pe cei pe care ii iubim, pentru ca apoi sa ne dam cu capul de pereti, sa stam cu ochii umflati de atata plans si sa dam iama in sertarul cu medicamente. Apoi ne plangem ca analgezicele nu isi fac efectul, vrem sa ne uitam la un film dar iar ne plangem ca ne dor pana si ochii in cap. Mai dam si peste o scena romantica, stricam servetel dupa servetel pana se goleste cutia, mergem la baie, ne spalam pentru a nu stiu cata oara pe fata, dar… surpriza! Ne privim ochii tristi si umflati, apoi izbucnim iar in lacrimi tocmai cand credeam ca a trecut. Iar daca esti barbat, dai fuga la carciuma, bei pana uiti numarul paharelor, apoi iti amintesti de ce ai ajuns acolo si dai in depresie. Posibil sa te trezesti intr-un loc necunoscut, poate chiar intr-o camera care iti pare a avea ceva feminin. Nu-ti mai amintesti cum ai ajuns acolo, nici macar nu mai conteaza, pentru ca oricum singurul lucru proaspat in minte este cum ai ales sa pierzi persoana iubita.
Daca pana azi faceam pe lupul moralist, la un asemenea subiect este imposibil sa imi dau cu parerea. Sunt femeie si nu sunt ipocrita; recunosc ca mi se intampla si mie ca atunci cand iubesc sa spun „nu te vreau”. Care femeie nu spune macar o singura data in viata „s-a terminat totul intre noi” cand s-ar arunca fara sa stea pe ganduri in bratele respectivului? Asa ca azi doar observ, pentru ca exist, vad si nu ma pot abtine. Tu stii ce vrei pentru tine si daca ai inteles cu adevarat ceva din ceea ce am debitat eu aici. Pentru ca doar tu stii cu adevarat ce se intampla in sufletul tau si daca inima e mai importanta sau nu decat ratiunea.

Nicoleta Guzu

Regional