Deprecated: mysql_connect(): The mysql extension is deprecated and will be removed in the future: use mysqli or PDO instead in /home/dinbuzau/public_html/mysql_connect.php on line 7
Buzau Scrisoare Catre Profesorul De Geografie

Scrisoare catre profesorul de geografie

Iti place sa scrii? Trimite-ne o creatie proprie si intra in concursul nostru. Astazi vom publica amintirile din scoala ale Cameliei Mia Ursu. Bafta!


 E primavara... Nostalgia copilariei m-a cuprins si mi-a indemnat pasii pe o strada uitata de mult de mine.... M-am oprit si nima mi-a tresaltat de bucurie amintindu-mi anii petrecuti in scoala din fata mea..
Totul a inceput intr-o zi a unui an de mult trecut, o zi de 15 septembrie.... Zarva multa in curtea scolii, parinti, uniforme, bentite si sosete albe, flori si multe, multe emotii. Nu cunosteam pe nimeni, veneam de la alta scoala din oras si asteptam sa fim repartizati pe clase. Era un inceput... Paseam in clasa a cincea. Oare cum va fi, era
intrebarea care ma framanta ca pe oricare alt elev de langa mine. Eram curioasa cum va fi cu cate un dascal la fiecare materie, mi-era teama totusi de orele de limba straina. Nici nu stiam, pe vremea aceea, prea bine ce inseamna sa inveti o limba straina.
Si iata ca, cineva, cu o lista lunga in mana, incepe sa ne explice ca, in ordinea alfabetica, dupa cum vom fi strigati, trebuie sa ne grupam pe clase. A inceput cu clasa pentru limba franceza,materie la mare moda pe vremea aceea. Nici nu aveam cum sa ma aflu printre cei strigati, eu fiind aproape de sfarsitul alfabetului. A urmat clasa pentru limba engleza si, in sfarsit, clasa pentru limba germana. Ne-am incolonat si am calcat, cu pasi tremuranzi, in clasa
care stralucea de curatenie. Pe usa clasei a intrat un domn profesor,grasut, cu parul roscat si cret si cu ochelari. S-a prezentat, zambind: Ma numesc Terzi Dan si, timp de patru ani voi fi profesorul vostru de geografie si dirigintele acestei clase.
Ce mai bafta am si eu, nu putea fi o femeie, am gandit in acel moment si cred ca era firesc, caci, pana atunci, am invatat cu trei invatatoare, in trei scoli diferite.
Si, dupa cum am aflat mai tarziu, nu eram singura care gandea astfel. Si.... am pornit la drum.. Nici nu stiam ca acest om va fi pentru mine una din cele mai placute amintiri ale copilariei. Cum timpul nu sta in loc, zilele au trecut si m-au facut sa simt ca nimic nu era atat de greu pe cat mi se paruse la inceput. Aveam colegi extraordinari pe care nu-i voi uita toata viata. Nume care nu s-au sters nici dupa 42 de ani...Mihaela Petriceanu, Gabriela Cojocaru, Radu Cruceru...prietenii care au durat si-n anii de liceu, chiar si mai tarziu... Si toate aceste nume stau alaturi de cel al profesorului si dirigintelui nostru. Nici unul dintre noi n-a putut uita zambetul lui cald si prietenia de care ne-a dat dovada. Orele de geografie erau pentru noi prea rare dar de-un interes maxim. Acest dascal ne-a plimbat in calatorii imaginare pe intreg globul, povestidu-ne despre fiecare loc in parte cate ceva. Ne-a trezit in noi, spiritul de cutezatori, la moda pe atunci, rasfoind paginile atlasului geografic si intrecandu-ne in cunostinte. A avut, de-a
lungul anilor cat am fost impreuna, salutabilele initiative de a merge in numeroase excursii cu noi. Ne-am cunoscut imprejurimile, judetul si tara si era tare mandru de noi.
Iar orele de dirigentie.....o, Doamne cat mi-e dor de orele acelea! Nu ne ajungeau minutele petrecute impreuna cu cel mai bun prieten. Era varsta cand nu aveai curaj prea mult sa discuti multe "chestioare" cu alte persoane, poate nici cu parintii, dar Domnia Sa, cu bunatatea-i caracteristica, ne aduna langa sufletul sau si ne vorbea despre orice. Si pentru fiecare elev avea cate o vorba buna, o mangaiere, o lauda...Bine, am avut si colegi problema, exceptii care de fapt au intarit regula, ca de obicei. Si pentru acestia din urma a luptat sa-i aduca pe acelasi drum cu noi si-n mare parte a reusit.
Anii insa au trecut si....am ajuns la absolvirea clasei a opta. Freamat mare...Parca eram altii, ne inaltasem si ne vedeam deja liceeni...Iar Domnul Profesor mai imbatranise un pic...
Momentele despartirii au fost cat se poate de sentimentale. Pentru fiecare a avut un sfat si-o atingere cu palma-i pe crestet... Ne-am mai intalnit ani buni dupa aceea, stia despre fiecare cate ceva, unde e, ce face, cum e...
Acum am realizat ca, de cativa ani buni, nu mi-am mai intalnit profesorul drag si regret ca nu m-am mai gandit la dansul o vreme buna de timp. Domnule Profesor, Terzi Dan, va salut, va iubesc si va sunt
recunoscatoare pentru ceea ce sunt!

Camelia Mia Ursu

Regional