Deprecated: mysql_connect(): The mysql extension is deprecated and will be removed in the future: use mysqli or PDO instead in /home/dinbuzau/public_html/mysql_connect.php on line 7
Buzau Rasplatirea Raului Cu Bine Partea I

Rasplatirea raului cu bine Partea I


Radu era un copil zburdalnic si nu avea mai mult de zece ani. Intr-o zi baiatul s-a intors de la joaca foarte suparat. Se certase rau cu prietenii sai si era rosu de manie.
A intrat in curte trantind poarta si lovind cu piciorul in tot ce-i statea in cale. In fundul gradinii, printre celelalte animale era un caine , mare frumos si alb, prietenul cel mai bun al lui Radu.Toata lumea ii zicea Ursu. Cainele era alb in intregime. Toti copiii il indrageau si spuneau ca seamana cu un urs polar.Cand l-a vazut pe Radu, cainele a iesit bucuros din cusca cu chef de joaca. Baiatul insa i-a dat si lui un picior, repezindu-l:
- Lasa-ma-n pace! Lasa-ma-n pace!
Copilul nu s-a oprit aici. A luat un bat si a inceput sa-l bata pe Ursu, fara sa se gandeasca prea mult de ce o face. Dadea in bietul caine cat putea de tare, nepasandu-i ca si pe el il durea. Ursu s-a asezat umil pe labe si parca cerea indurare. Dar Radu nu l-a lasat deloc, l-a lovit cand cu piciorul, cand cu batul, fara nici un pic de mila. Dupa un timp baiatul a obosit si a luat cainele de lant si a iesit cu el pe ulita. Nu stia nici el incotro mergea si pentru ce? Ursu l-a urmat supus si plimbarea chiar l-a mai inviorat, incat voia din nou sa se joace. Cand l-a vazut dand vesel din coada, Radu s-a maniat si mai crunt si a inceput sa-l loveasca si mai rau ca inainte. Cainele il privea tot mai speriat pe copil, neintelegandu-i deloc purtarea.
Curand au ajuns la raul ce curgea serpuit aproape de marginea satului. Baiatului ii veni alt gand urat: sa-l arunce pe Ursu in apa. Zis si facut: a luat cainele in brate, i-a desfacut lantul de la gat, s-a suit pe podul de lemn , si, chibzuind unde-i raul mai adanc si mai involburat, a dat drumul animalului in apa. Dar Ursu stia sa inoate si nu s-a inecat, asa cum s-ar fi asteptat el. De aceea, cand Radu s-a intors la capatul podului si cainele a iesit la mal.
- Lasa ca iti arat eu! I-a spus copilul si l-a tras din nou dupa el.
L-a aruncat din nou in apa, tipand:
- Nu mai vreau sa te vad, nu mai vreau sa te vad!
Aceasta s-a repetat de mai multe ori, dar Ursu s-a intors de fiecare data, ud si spasit la micul sau stapan. Curand insa s-a inserat si s-a lasat frigul. Inghetat, cainele nu s-a mai intors la mal unde era Radu. Se parea ca nu mai avea defel chef de joaca…
Istovit, Radu s-a intors acasa singur.  A trecut o zi, au trecut doua, dar cainele nu a mai venit. Baiatului a inceput sa-i fie dor de Ursu si sa-i para rau ca se purtase asa de urat. Insa de acum nu mai avea ce  face… Tatal i-a cumparat alt caine, unul de rasa, dar oricum ar fi fost nu era ca Ursu…
Au trecut doi ani de la aceasta intamplare. Era acum iarna si toti copiii iesisera la sanius. Printre ei si Radu. Ulita a rasunat de chiote si veselie pana seara. Tarziu, cu obrajii rosii de ger si mainile inghetate, copiii au plecat acasa. Radu si inca vreo cativa au mai zabovit. La un moment dat, unul dintre copii a zis:
- Ce-ar fi sa urcam pe dealul acela si de acolo sa ne dam cu saniuta la vale?
Cei mai multi dintre copii nu s-au incumetat sa primeasca: numai Radu si un vecin de-a lui s-au invoit. Dealul acela era intr-adevar foarte inalt. Sus, pe coama sa, se zarea marginea padurii de stejari. Numai partea dinspre sat era neimpadurita si semana cu o panta de tobogan. Vecinul lui Radu a zis:
- Dar ce facem daca dam de vreun lup?
Ceilalti insa au ras si i-au raspuns repede:
- Daca n-ai curaj, du-te acasa! Si iarasi au ras.
Copiilor le-a luat aproape un ceas sa urce pe varful dealului. Era o seara cu cer senin si luna plina. Stelele apareau una dupa alta, albul zapezii scanteia pretutindeni, iar departe, in vale, licareau luminitele din sat. Era tare frumos si ai fi stat asa, numai sa le privesti pe toate! Mai aproape de copii, spre padure, printre palcuri de stejari se vedea alta lumina, ce parea sa fie de la o stana. Copiii au tras cu totii cateva chicote de bucurie si s-au urcat pe sanii. Ultimul a ramas Radu, care-si pierduse o manusa in zapada. Cautand-o atent, n-a bagat de seama ca ceilalti pornisera si deja erau la jumatatea pantei. Deodata a auzit nu departe un urlet infricosator de fiara salbatica. A intors speriat capul si a vazut apropiindu-se , dintre copaci un lup. ….

Continuarea o puteti citi aici

Regional