Deprecated: mysql_connect(): The mysql extension is deprecated and will be removed in the future: use mysqli or PDO instead in /home/dinbuzau/public_html/mysql_connect.php on line 7
Buzau Povestea Celor Doi Frati

Povestea celor doi frati


Voi stiti cum e mai bine sa fie omul in viata? Voi cum credeti? Sa fie vesel si plin de speranta pentru toate lucrurile bune si frumoase sau sa fie trist si posomorat pentru tot ce nu a mers bine?
Ei, da! Cel mai bine e sa fie omul vessel si increzator in toate; si la bine si la rau. Daca nu credeti, am sa va spun povestea celor doi frati: Ion si Gheorghe.
Departe intr-un sat, traiau in buna intelegere doi frati care aveau gospodariile una langa alta. Dar, desi erau frati buni, se deosebeau unul de altul ca ziua de noapte: Ion era vesel si bun, iar Gheorghe era mereu posomorat si uracios. Intr-o zi, in timp ce se intorceau de la camp, unde muncisera toata ziua, Gheorghe il intreaba pe Ion:
- Auzi, mai Ioane, da’ cum se face ca tot timpul tu esti vesel?! Eu nu te-am vazut niciodata suparat ori mahnit!
- Apoi, de, frate, o vorba din batrani zice asa: “bine fa, bine gandeste, ca asa ti se rasplateste”! Ma straduiesc si eu, dupa puterile mele, ca, vorba aceea, “ce nu poti face cu zambetul pe buze, cu incruntatura nici atata”.
- Lasa, mai, Ioane, ca vorbele astea le stiu si eu pe toate. Si nu m-am inveselit deloc. Ai tu vreo taina!...
Ion, uitandu-se la Gheorghe ca si cand i-ar fi descoperit secretul, ii sopti la ureche:
- Bine, Gheorghe iti spun adevarul: cand merg la biserica, eu ma intalnesc de fiecare data, cu un inger!
- Cum, un inger?! Se mira gheorghe. Mi-l arati si mie?
- Sigur ca da, raspunde binevoitor Ion. Hai cu mine la biserica si ti-l arat!
Si au pornit pe ulita satului impreuna. N-au mers mult si iata ca au ajuns in fata bisericii. Intrand, Ion il duse pe Gheorghe pana in fata unei frumoase icoane a unui arhanghel si ii zise:
- Uite, Gheorghe, ingerul de care ti-am spus! Vezi cat e de frumos? Un arhanghel cu aripile albe ca zapada!
Gheorghe se incrunta si mai tare si zise mormaind printre dinti, sa nu-l auda lumea:
- Mai Ioane, iti arde de glume? Pai icoana asta e aici de cand eram copil. Credeam ca va fi un inger adevarat!
- Gheorghe, Gheorghe, zise Ion serios, dar ingerul e aici, cu noi. Privind icoana, e ca si cum l-ai privi pe el. Zici ca stii icoana asta? Atunci ia spune-mi: ce scrie pe ravasul pe care il tine in mana ingerul din icoana?
Gheorghe privi incurcat, caci nu se gandise niciodata sa se uite atent la ce scrie pe icoana . Si citi:
“ Te va binecuvanta Dumnezeul Tau in toate roadele si in tot lucrul mainilor tale, si tu de aceea sa fii vesel”
- Vezi, Gheorghe, de fiecare data, eu citesc ce scrie pe aceasta icoana. E ca si cum aud vorbele ingerului. Si mi-amintesc de ele mereu, caci le port in suflet si in minte!
- Eu tot nu pricep! Mai zise Gheorghe nemultumit si pleca bombanind.
Dragii mei, credeti ca povestea se termina asa? Nici pe departe, ia ascultati in continuare:
Intr-o zi de toamna, amandoi fratii au plecat in padure sa adune lemne. Insa i-a prins ploaia, si au ajuns acasa uzi leoarca. A doua zi erau amandoi raciti cobza. Iesira ca de obicei pe prispa casei. Tusind, Gheorghe zise:
- Na, uite ca ne-a ajuns necazul pe amandoi! Da’ uite ca te-ai imbolnavit si tu! Cand vine pacostea, nu mai conteaza ce fel de om esti! Si Gheorghe intra in casa trantind usa.
 Statea Gheorghe in pat, necajit, gandindu-se ce bine i-ar prinde o cana de ceai fierbinte si o supa calduta. Dar era singur, cine sa-i faca?!
Deodata auzi dulaul din curte cum latra. Fara indoiala ca venise cineva. Intr-adevar erau niste oameni la poarta, dar nu la poarta lui, ci la fratele sau, Ion. “Ia uite ce noroc pe frati-miu, isi zise el, sa-l viziteze cineva taman azi! Eu stau singur aici ca un huhurez…” “Na, iar latra cainele! De data asta cine-o mai fi? Aha, e vecina din capatul ulitei, a venit tot la Ion si vad ca are si o oala mare in mana. Ce i-o fi adus?”
Si uite asa, pana seara se tot perindara oameni pe la casa lui Ion. Tarziu, se auzira batai si in usa lui Gheorghe. Cine era? Pai, cine sa fie: Ion!
- Buna seara, frate, zise el. Uite, ti-am adus si tie din ce am primit azi: putina supa, mere si o cana cu vin.
Gheorghe, zambind in sfarsit, il imbratisa si ii zise:
- Frate, iti multumesc. Acum iti dau si eu dreptate…
Oamenii te iubesc ca ai inima buna si esti deschis si tu la randul tau. Pe mine, daca am fost mereu incruntat si suparacios, m-au uitat toti, am ramas fara prieteni si nimanui nu-i pasa ce mai fac…
- Cum, frate, sa n-ai pe nimeni? Ma ai pe mine! Si pun pariu ca, daca vei si tu deschis si prietenos vei avea mai multi prieteni decat mine. Caci scrie si in Biblie: “veselia inimii da viata omului si bucuria ii lungeste zilele”!
Din acea zi, Gheorghe incearca sa fie si el ca fratele lui: deschis fata de toata lumea, bun la suflet, vesel si binevoitor. Asa se cade, asa-i sanatos si bine pentru toti. Fiindca atunci cand zambesti, zambetul tau pleaca nevazut, ca un vis frumos si strabate lumea, ca o raza calduta de soare.

Sursa: Povesti cu ingeri pentru ingeri.

Regional