Deprecated: mysql_connect(): The mysql extension is deprecated and will be removed in the future: use mysqli or PDO instead in /home/dinbuzau/public_html/mysql_connect.php on line 7
Buzau Petrecerea De La Castel

Petrecerea de la castel

Odata, micul satuc de la poalele unui deal, fu trezit in zori de zi de glasul rasunator al crainicului castelanului care fusese trimis de imparat sa dea citire in piata unei vestiri, rar si raspicat.
- Preaiubitul si bunul nostru stapan doreste a-i chema pe toti credinciosii  si bunii sai supusi sa ia parte la marea petrecere cu ocazia sarbatoriri zilei sale de nastere. Fiecare va primi de la imparat cate un cadou. Stapanul nostru cere insa la randul sau un mic dar, toti care vor veni vorda si o mana de ajutor. Dragi sateni, sa binevoioti aceia care bineintels doriti, la petrecere sa aduceti  niste apa ca sa putem umple din nou  putul castelului, care acum a secat...
Crainicul relua aceasta stire de mai multe ori, apoi intorcand spatele multimii si insotit de garda de corp, o porni inapoi inspre castel.
In sat incepuse-ra a se raspandi repede diferite zvonuri.
- Vai, de mine si de mine, tot tiran a ramas imparatul! Are destule slugi la palat ca sa poata sa-i umple putul nu o data ci de mai multe ori... Eu voi duceun ulcior cu  apa: cred ca-ia junge!
- Ba nu, nu este adevarat, el a fost mereu  bun si milostiv! De aceea eu voi duce apa intr-un butoias mai mare!
- Ei, da, eu ii voia duce intr-un degetar, doar nu sta el in apa mea acuma!
- Iar eu ii duc un butoi mare!
Si tot asa se sfatuiau oamenii satului care mai de care cum si cat sa aduca a doua zi la palat pentru putul imparatului.
In dimineata petrecerii, pe cararea  care urca spre palat se putea vedea un alai tare straniu. Unii impingeau si se ostoiau din rasputeri sa care la deal butoaie mari de apa, si gafaiau carand vasele mari pline ochi. Alaiul intra unul cate unul in curtea castelului . Toti satenii isi golira vasele lor iar apoi le lasara intr-un colt, indreptandu-se plini de speranta si bucurie inspre sala unde avea sa aiba loc festinul cel mare. Tot felul de bunatati stateau asezate frumos pe farfurii. Fripturi si vinuri, dansuri, chiote si cantece se auzeau fara incetare pana cand, spre inserat, stapanul castelului le adresara tuturora cuvinte frumoase de multumire dupa care anunta inchiderea petrecerii si sa retrasese in camera sa regala.
- Pai si  darul promis?...Cum ramane cu el? mormaira unii, deznadajduiti si intristati. Altii vedeau, dimpotriva, o bucurie deplina." Preamult iubitul nostru stapan ne-a daruit deja cel mai frumos cadou, aceasta minunata petrecere, si cred de cuviinta ca este suficient!"
Inainte insa de a pleca spre casa, fiecare satean trecu sa-si ia inapoi vasul in care fusese adusa apa. Atunci izbucnira o sumedenie de strigate care rapid se transformasera intr-o rumoare ambigua care mai de care mai diferita, cuprinzand si urlete de manie si exclamatii de bucurie!...
Vasele in care oamenii adusesera apa, fusesera umplute pana la spuza vasului cu bani stralucitori de aur!
- Ah, ce prost am fost, daca as fi adus mai multa apa...izbucnira unii in plans dansu-si seama de testul la care imparatul lor ii supusesera.
- Doamne, ce dar minunat, ce bun si milostiv este imparatul nostru, au inceput a aclama altii, care mai au adus pentru imparatul lor din altruism si dragoste apa in vase mari.
Dati si vi se va da...deoarece cu ce masura ceti masura , cu aceea vi se va masura si voua.

Sursa: Pilde si povestiri, Editura Babel.
Simona S.

Regional