Deprecated: mysql_connect(): The mysql extension is deprecated and will be removed in the future: use mysqli or PDO instead in /home/dinbuzau/public_html/mysql_connect.php on line 7
Buzau Orbul Care Vede

Orbul care vede

Un orb s-a rezemat pe un bolovan al suferintei pentru a-si gasi echilibrul. Era intruneric si se simtea singur si asta numai pentru ca ziua lui era numai in noapte. Desi nu vedea luna, o simtea cum il lumineaza, desi nu vedea soarele, il simtea cum il incalzeste, chiar si de parfumul florilor se bucura nespus desi nu le vedea culorile. Simti langa el un izvor si atingand cu mana apa era rece, il cutremura alintul apei dulci! Se gandi ca si in apa aceea sunt enorm de multe vietati condamnate frumos sa nu atinga pamantul ci doar sa simta cu trupul lor mangaierea aceea minunata a apei! Ce ar fi facut el daca era o vietate acvatica? Poate nu mai tanjea sa vada...ci tanjea sa atinga cu picioarele pamantul...si deodata se simti cel mai norocos pentru ca putea merge! Si in plus, se gandi in sinea lui, poate ca era mancat de alte vietati acvatice, era convins ca nici ca un peste nu ar fi avut mare noroc! Ofta, fericit de trist pana cand simti sub piciorul lui iarba cruda...el traia totusi si simtea tot desi era intuneric!
Se gandi imediat la o rama, ce umbla mereu prin galeriile de pamant rece. Daca il lasa Dumnezeu o rama, nu ar fi fost condamnat la aceeasi soarta, intunericul? Dar totusi, iese din pamant si atinge verdele crud al ierbii, simte roua diminetii. Dar, zise el, oare eu nu pot simti la fel? Si ca sa se convinga atinse iarba sufletului  sau care era umeda de dureri aprinse si verde de dureri ce nu aveau sa se stinga niciodata!
Si totusi chipul sau era din nou luminat de ganduri si sperantele lui marete.
S-a nascut pentru ca asa trebuia sa se intample si traieste pentru ca nu are curajul sa-i spuna lui Dumnezeu ca nu are pentru ce trai! Aici era un las, nu facea diferenta intre moarte si intuneric!
Se gandi din nou la un lucru si zambi. Se gandi la faptul ca el este insemnat, ca poate simti mai mult decat simt alti oameni.
Chiar daca el nu poate zari ce este un jurul lui, poate sa faca eforul sa-si imagineze si sa simta tot ce este in jurul lui! Si in momentul acela i-a aparut in fata ochilor o poiana plina de flori colorate. Muntii erau cresati si inalti si ameti cand se uita de jur imprejur. Nu a putut cuprinde imensitatea cerului si lumina tare a soarelui ce lumina si incalzea valea. Ii invadase trupul de toata bucuria lumii! Prin fata lui trecura o caprioara cu un ied, era uimit! Incepuse ca un apucat sa alerge ca sa le prinda, dar acestea se pierdusera in padurea din apropiere. S-a intors repede in valea mirifica. Aici se tranti in iarba deasa si verde. Vazu langa nasul lui in iarba un gandacel  ce se ridica pe o floare. L-a luat in palma lui si l-a intrebat:''-Ia, spune-mi tu, esti fericit?'' Gandacelul isi desfacu aripile lui mici si zbura in zare.''-Ti-a fost frica sa-mi raspunzi, hotule!!'' zise orbul. Si-l urmari cu privirea pana cand nu il mai vazu. Se intrista pentru ca ar fi vrut sa stie unde se duce. Il tulbura acest lucru nesemnificativ dar care pentru el era o chestiune de viata si de moarte. Noi unde ne ducem? Daca s-ar fi interesat si de el, incotro se duce ca orb, alti oameni sau macar un suflet oarecare,ar fi vazut cu siguranta de mult aceasta vale minunata! Dar a vazut -o si singur, pentru ca nu s-a lasat prada intunericului! Zise el in gandul lui din nou ''se poate si singur daca ai taria de a crede in visele tale!!''' Peisajul de aici era ca un tablou acum in mintea lui, nimeni nu va putea sa-l stearga! Deodata a avut uimirea sa vada ca se face noapte, intelese ca ziua este magnifica...noaptea de asemenea. Nu stia ce este casa pentru el si ...mangaierea, dar acum avea o casa! S-a refugiat in sufletul lui cald si incepuse sa planga de fericire de aceasta data. Aici era cald si bine, a reusit sa -si cunoasca adevaratele sale moravuri si calitati. Incepuse sa
si iubeasca. Simtea cum sufletul sau este plin si maret. Stia ca de acum nu va mai fi singur, va fi cu toti din acea minunata vale care pentru el era Paradisul!
Nu trebuie sa vezi, trebuie sa simti drumul in viata! Nu trebuie sa te increzi in nimeni, trebuie sa crezi in ceea ce simti! Nu ai nevoie de ajutor atata timp cat poti sa simti si sa mergi inainte! Nu ai nevoie decat de lumea ta pentru a ajunge in Paradisul mult dorit, trebuie numai sa o cercetezi!

Adina Pavel

Iti place sa scrii? Intra si tu in concursul nostru. "Ai talent la scris?" iti poate schimba viitorul.

Regional