Deprecated: mysql_connect(): The mysql extension is deprecated and will be removed in the future: use mysqli or PDO instead in /home/dinbuzau/public_html/mysql_connect.php on line 7
Buzau Omul Pe Care Nu-l Iubea Nimeni

Omul pe care nu-l iubea nimeni

 
Dragii mei, se stie ca orice om este iubit de cineva: de parinti sau de copii, de sot sau de sotie, de prieteni sau de rude...nu-i asa? Dar orice om este iubit mai ales de Dumnezeu si de ingerasul sau pazitor.
Povestea noastra incepe undeva, departe, intr-un sat uitat de lume, unde traia odata un om putred de bogat, care insa pe cat era de bogat, pe atat era de zgarcit. In toata viata lui, omul acesta nu ajutase pe nimeni cu nimic. N-ar fi dat un capat de ata. Cu toate acestea el avea slugi multe si servitori insa traia singur ca un huhurez. Nici macar nevasta si copil nu si-a luat. Cine ar fi putut rezista langa un asa om hapsan?
- Off, se gandea el, nimeni nu ma iubeste! Toata lumea zice ca-s un zgarcit. Ei, si ce daca? Poate sa zica! Ce stiu ei ? Eu sunt eu un exemplu de om econom si strangator!. De aceea si am ajuns atat de bogat, cel mai bogat om din tot tinutul!
Intr-o dimineata ii veni o idee. Dar ce idee, una grozava!
- Tiii, chicoti el, de acum toata lumea o sa ma iubeasca si o sa ma laude pentru bunatatea mea!
 Si o porni grabnic la piata, unde se aduna tot satul. Ajuns acolo, se urca pe un scaun ca sa-l poata auzi toata lumea si ince sa strige:
- Fratilor, fratilor, sa stiti ca mi-am facut testamentul. Cand voi muri, toate bogatiile mele: banii, conacul, grajdurile cu turmele si cirezile de vite, ogoarele si toate celelalte, le las bisericii, Parintele va sti cum sa  foloseasca cel mai bine toata averea pentru binele satului si al vostru.
Omul astepta ca toti ceilalti sa se bucure si sa-l felicite pentru un asa gest deosebit. Dar, desi toti il auzisera, nimeni nu l-a bagat in seama. Oamenii si-au vazut mai departe de treburi ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat.
Intristat foc, omul pleca inapoi spre casa, Pe drum, ajungand in dreptul bisericii, se aseza abatut pe o bancuta.
-Of, Doamne, zise el, nici macar Tu nu ma iubesti?
Nici nu termina bine de spus, ca usa bisericii se deschise singura, impinsa parca de o puternica lumina ce venea dinauntru. Si, in mijlocul acelor raze orbitoare, se ivi un inger frumos, cum nu se poate spune. Omul nostru inlemni. Nu mai era nimeni prin preajma. Ingerul venise fara indoiala pentru el. Se temea ca o sa-l ia pe lumea cealalta; tremura din toate incheieturile, ca o crenguta in bataia vantului.
Ingerul,  insa, se apropie usor si ii spuse:
- Omule, Bunul Dumnezeu te iubeste mai mult decat poti tu crede. De aceea m-a trimis pe mine. Si, ca semn al dragostei ce ti-o poarta, iti trimite un dar.
- Un dar?, zise omul incantat. Cum auzise ca primeste ceva de pomana, cum ii revenise zambetul pe buze.
Si ce dar mi-ai adus?
- Un dar nemaintalnit: vei avea puterea de a intelege graiul animalelor. Dar asta numai pana la asfintitul soarelui. Doar azi poti asculta tot ce vorbesc animalele intre ele.
Spunand acestea, ingerul disparu inapoi in biserica iar usa se inchisese singura dupa inger. Ingerul disparuse si inauntru era pustiu.
- Mai, dar ce sa fac eu cu o asa putere? Nu e buna de nimic. Ce-mi trebuie mie sa stiu ce vorbesc pasarile sau pisica sau mai stiu eu ce vietate?
Si uite-asa, tot bombanind ajunse acasa. Curios insa, se duse direct in grajd sa vada daca se implinise ce ii spusese ingerul. Se apropie tiptil de staul si incepu sa traga cu urechea. Inauntru era o oaie si un porc, Si...ce sa vezi?! Minunea minunilor: intelegea tot ce-si vorbeau animalele, asa cum ma intelegeti voi pe mine ce va spun.
- Auzi, surato, grohai porcul, dar de ce n-ai plecat cu turma la pasunat?
- Eiii, ciobanul m-a lasat aici, caci m-am lovit la picior si acum schiopatez, behai oaia. Dar ma fac eu bine!
- Auzi, tu, ca tot esti aici?! Ia sa te intreb ceva ce ma framanta de mult timp, mai zise porcul cu glasul lui dogit: cum se face ca oamenii te iubesc asa de mult pe tine, iar pe mine mai deloc? Tu le dai doar nitel lapte si ceva lana. Mda! Dar eu, le dau mult mai mult: carne, slanina, grasime, sorici si cate si mai cate...De ce pe tine te iubesc si pe mine nu?
- Stiu si eu?, zise oita cu blandete, poate pentru ca le dau tot ce pot in timpul vietii. Tu le dai multe, dar dupa ce mori!
Auzind una ca asta, omul tresari. Acum stia cu adevarat ce trebuia sa faca. A doua zi dimineata, trimise slugile sa sape o fantana in mijlocul satului. Cand fantana fu gata, oamenii, incantati, venira la poarta lui sa ii multumeasca:
- Sa te mantuiasca Dumnezeu , ca mare bine ai facut! ii ziceau toti. Apa e rece si curata si foarte buna. Toti ne-am astamparat setea cu ea.
Apoi, omul nostru tocmi niste zidari si ii trimise sa repare acoperisul scolii, caci auzise ca e stricata si cand ploua curgea apa peste copii. Cand fu gata scoala, copiii topaiau de bucurie. Iar cand iarna sosi nu-l uitara pe omul ce i-a ajutat si au venit cu totii la poarta ca sa-i multumeasca prin frumoasele colinde.
Omul era uimit! Pana atunci nici un copil nu-i batuse in poarta sa-l colinde pentru ca stiau cu totii ca nu primesc nimic de la el de zgarcit ce era. Dar acum ei nu venisera sa capete ceva ci venisera din suflet, sa-i multumeasca pentru binele facut. Si vazandu-i pe cativa mai posomorati omul le-a dat cate un banut sa-si cumpere hainute si hrana. Iar cand primavara a venit, plati cativa mesteri priceputi sa picteze in biserica icoane noi si frumoase.
Si tot asa, in fiecare zi gasea cate ceva bun de facut, ajutand si pe unul si pe altul.
La slujba de Pasti, cand veni si el la biserica toti il salutara cu dragoste, facandu-i loc. Omul era iarasi uimit. Niciodata nu fusese atat de bine primit undeva...
Acum nu mai era cel mai bogat om din sat, dar era fara indoiala cel mai iubit! Cheltuise mult , dar nu-i parea rau, caci, daruise totul din inima. Simtea, in sfarsit cea mai mare placere si bucurie: aceea de a iubi si de a fi iubit!

Regional