Deprecated: mysql_connect(): The mysql extension is deprecated and will be removed in the future: use mysqli or PDO instead in /home/dinbuzau/public_html/mysql_connect.php on line 7
Buzau O Mare Prietenie

O mare prietenie

Departe, in varful unui munte, traia un cioban si turma lui de oite. Cel mai bun prieten al sau era un caine mare care pazea turma. Dulaul si ciobanul, stapanul sau, erau nedespartiti. Dar, vedeti voi, in viata se mai intampla si lucruri mai putin frumoase si nedorite.
Intr-o seara, pe cand se intorceau spre stana, o namila de urs a iesit dintr-o vagauna si i-a atacat. Fiara s-a ridicat in doua picioare si a racnit infiorator. Vaile au vuit de ecoul racnetului. Dar ciobanasul nu s-a pierdut cu firea. Ca sa-si apere turma, a ridicat bata si l-a pocnit pe urs drept in cap. Fiara insa, s-a intors si l-a lovit puternic, aruncandu-l cat colo. Oile au fugit speriate care incotro si turma s-a risipit. Doar cainele, tovarasul lui, nu si-a abandonal stapanul. S-a repezit la urs si l-a muscat de labe. Ursul racnea de durere, iar dulaul nu il slabea o clipa. Din pacate, oricat de curajosi ar fi fost ciobanasul si  cainele sau nu se puteau masura cu ditamai fiara salbatica. Insa in acea lupta ursul a iesit invingator...
Dintr-odata, insa, se facu liniste si o lumina nemaivazuta umplu tot vazduhul. Ciobanasul se ridica si, privind cu nedumerire de jur imprejur, zise:
- Mai, sa fie...Oare unde ma aflu?!
Inaintea sa era o carare lunga, al carei capat nici ca se vedea. Nestiind ce sa creada si neavand altceva de facut, omul porni pe cararea aceea, urmat bineinteles, de cainele sau credincios.
- Mai, prietene, imi aduc aminte ca ne luptam cu ursul si...iata, ne-am trezit aici, pe drumul asta care nici nu stim unde duce. Ce s-o fi intamplat? Te pomenesti ca om fi murit si acum suntem pe lumea cealalta?!
Cum mergeau ei asa, iata ca ajung in fata unei porti frumoase cum nu mai vazusera: era poarta aceasta toata din marmura alba, iar balamalele si clanta erau din aur curat. Langa poarta, pe un tron din argint sclipitor, statea un paznic. Dar stiti ce paznic? N-o sa va vina sa credeti: un inger. Si ce inger puternic, mare si impunator, scaldat tot intr-o lumina orbitoare!
- Bine ai venit, omule!, zise ingerul.
- Dar unde suntem, intreaba nedumerit omul?
- Chiar la Poarta Raiului. Intra!
Ingerul ridica mana si poarta incepu sa se deschida singura. Doamne, ce priveliste nemaivazuta se intindea inaintea ochilor... Copaci de argint incarcati cu flori din pietre scumpe cum nu s-au mai pomenit pe pamant si, ceva mai incolo, se ridica un palat ca-n povesti. Ciobanasul era incantat si uimit!
- Tii, ce noroc pe capul meu, sa ajung in Rai, zise omul bucuros si, intorcandu-se spre cainele sau, striga: hai, prietene, hai sa intram!
- Stai, zise ingerul! Doar tu poti intra. Aici este Raiul, nu au voie animalele.
- Bine, si cainele meu ce o sa faca?
- Treaba lui, ce-ti pasa?! Sa mearga mai departe pe carare si o vedea el unde ajunge...
Omul abia astepta sa intre in Rai, dar, privindu-si cainele care se uita la el dand din coada, zise:
- Dulaul acesta e prietenul meu. Am trecut impreuna prin bune si prin rele, m-a aparat chiar si cu riscul vietii lui si eu sa-l las aici? Nu pot! Mai bine raman si eu cu el fie ce-o fi!
- Treaba ta, omule, tu ai ales...mai zise ingerul si, lasand mana in jos, usa cea mare si frumoasa se inchise.
- Hai, prietene, sa mergem mai departe! Daca a fost un loc pentru noi pe pamant, o fi vreun locusor si pe lumea asta. Ne-om descurca noi...
Si cum mergeau ei asa, ajunsera dupa o vreme la capatul cararii.
Se trezira in fata unei porti mici, de lemn. O poarta simpla si frumoasa, cum vazuse ciobanasul prin satele romanesti de la poalele muntelui. Un inger bland si linistit ca lumina unei dimineti de vara statea la poarta.
- Bine ai venit, omule!
- Bine te-am gasit, inger sfant. Dar spune-mi, rogu-te, ce e aici?
- Aici e Raiul. Intrati!
- Poate sa intre si cainele meu cu mine?
- Da, fireste!
Poarta se deschise si dincolo de ea, ce sa vezi?!... Erau toate lucrurile bune si frumoase ca pe pamant. O pajiste verde si o livada de meri infloriti, fluturi colorati, ce zburau de la o floare la alta, iar pe ramuri, pasarele, care ciripeau atat de frumos, ca iti incantau inima. De aceasta data, ciobanasul nu mai era uimit de tot ce vedea acolo.
- Doamne, cat e de frumos aici, zise el, fara indoiala ca acesta este Raiul. Dar, bunule inger, venind pe carare, am trecut mai intai pe la o poarta mare si impunatoare, unde un inger puternic ne-a spus ca acolo ar fi Raiul. Care-i adevarul?
- Adevarul este ca acolo e iadul. Ingerul de la poarta e doar un demon deghizat, care cauta sa-i atraga pe oameni in iad.
- Si de ce ii permiti asa ceva?
- Pentru ca acolo se face dreptate. Cei egoisti si rai, isi abandoneaza prietenii si intra singuri acolo, fara sa le pese de ce se intampla in urma lor, asa ca merita sa ajunga in iad. Abia dupa ce poarta se inchide, ei vad adevarata uratenie a acelui loc si toata urgia de acolo...In schimb, cei care raman impreuna si merg mai departe, ca voi, acestia ajung aici, in Rai. Aici este locul vostru, asa ca intrati si bucurati-va de tot ce poate fi mai bun, mai sfant si mai frumos! Ciobanasul i-a multumit frumos ingerului si, alaturi de caine, prietenul sau, au intrat amandoi pe Poarta Raiului, unde se afla si azi in liniste si bucurie.

Sursa: Povesti cu ingeri... pentru ingerasi, Editura Mateias

Regional