Deprecated: mysql_connect(): The mysql extension is deprecated and will be removed in the future: use mysqli or PDO instead in /home/dinbuzau/public_html/mysql_connect.php on line 7
Buzau Hotul Rusinat

Hotul rusinat


Bogdanel era un copil de vreo 10 ani, cu ochi albastri , cu o fata frumoasa dar era tare nazbatios. Fusese lasat in grija bunicii pentru ca parintii lui erau mai mult ocupati cu serviciul. Bunica avusese mereu grija sa-i dea baietelului cea mai buna educatie, mereu sfatuindu-l cum sa fie un copil cuminte si bun si sa nu pricinuiasca nimanui nici un rau. Dar Bogdanel se credea mai destept decat ea si nu o lua prea mult in seama. Nu isi putea imagina ca el sa fie rau si sa supere vreodata pe cineva.
Intr-o zi pe cand se afla in pauza mare isi aminti ca vazuse in banca colegului lui Alexandru, o punguta cu mai multe bancnote de hartie . Si incepuse sa scotoceasca in ghiozdanelul acestuia . Intr-adevar gasi acolo punguta cu banii dar pe deasupra ii atrasese atentia si doua semne de carte care erau foarte frumoase si nu se putu abtine  sa  nu le ia si pe acelea. Si cum nimeni nu-l vazuse , repede le indesa la el in buzunare si ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat a plecat cu ele acasa. Dupa ore baiatul si-a cumparat multe dulciuri si jucarii, dar nimeni din cei apropiati, nici macar Alexandru, colegul lui de banca, nu-si dadusera seama ca ceva s-ar fi intamplat. Numai Bogdanel nu prea mai putea dormi noptile, un gand il chinuia si nu-i dadea pace dar nu putea sa se dea de gol.
Intr-o zi , cand se aflau la ora de lucru manual, atentia doamnei invatatoare ii fusese atrasa de semnul de carte a lui Alexandru si-l intreba:
- Alexandru, de unde ai tu semnele astea de carte?...cine le-a facut.
Alexandru se ridica sfios in picioare , cu vocea tremuranda:
- Mama mea le-a facut!
- O, mama ta stie sa faca asa ceva?, sau sunt facute mai de mult pentru ca in ziua de azi nu oricine mai stie si mai poate sa faca asa ceva. Lucrul acesta necesita multa rabdare si timp.
- Da, asa este, mama mea le lucreaza pentru ca nu are servici. A spus cu voce moale Alexandru.
- Pai daca e asa poate intr-o zi mama ta va veni si ne va invata si pe noi sa lucram asa ceva.
- Da, pai va pot invata si eu pentru ca mama m-a invatat si pe mine, iar materiale va aduc eu deoarece in drum spre casa trec pe langa o fabrica de textile si acolo imi dau resturi de la materiale din care putem face aceaste semne de carte, incepuse cu mai mult curaj sa povesteasca Alexandru.
Stiti, mama mea este o femeie foarte harnica, spala, calca, face curat, si dupa amiaza , cand vin eu de la scoala ii trag carutul langa geam sa fie mai multa lumina, si incepem sa desfacem materialele si sa lucram .
- Carutul?!, tresari doamna invatatoare
- Da, mama mea este paralizata de picioare, de aceea ea nu poate munci, spuse cu voce stinsa Alexandru. Din lucrul de mana pe care il vand la targ ne cumparam cate ceva de mancare si medicamente pentru mama cand i se face rau, insa eu sunt mic si nu o pot ajuta. Dar voi invata mult ca sa ajung doctor sa o pot vindeca pe mama. Nu castigam mult dar mama mereu imi spune ca Dumnezeu are grija de noi.
Bogdanel simti ca-i pica cerul in cap. Atunci isi dadu seama de ceea ce facuse, de sfaturile bunicii pe care nu le luase in seama si de cat rau pricinuise acelor oameni.
Sunetul clopotelului puse capat acelei ore neobisnuite. Invatatoarea, care ascultase destainuirea copilului vadit impresionata, nu mai putu spune decat atat:
- Copii, vom continua maine. Acum mergeti acasa.
Copiii si-au adunat lucrurile si au plecat cu totii spre casa, mai putin galagiosi ca de obicei. In clasa au ramas numai Bogdanel si Alexandru. Cu multa sfiala s-a apropiat de colegul lui si i-a spus:
- Stii, Alexandru, iarta-ma! Eu, ….eu ti-am luat banii aceia acum o saptamana…o sa ti-i dau inapoi, o sa vand jucariile si…. Si plecand capul izbucni in plans.
Alexandru a tacut o clipa, apoi punand-i mana pe umar i-a zis:
- Te-am iertat, te-am iertat si eu si mama. Cand am ajuns acasa fara bani, ea a oftat si mi-a spus: “ Poate ca cel care ni i-a luat avea mai multa nevoie decat noi. Poate ca a fost vreun sarman, vreun copil amarat. Si chiar de nu-i asa, tot trebuie sa-l iertam iar de noi va avea grija Bunul Dumnezeu”
Asa ca nu-ti port suparare, dar sa nu mai iei niciodata de la altul, pentru ca nu       stii cata suferinta poti sa aduci…
Aceste ultime cuvinte Alexandru le-a spus cu fata senina. Bietul baietel iertase    totul si se simtea acum mult mai linistit. Micul hot a ramas multa vreme cu capul in pamant si cu lacrimile siroindu-i pe obraz.
Au trecut multi ani de atunci, Bogdanel a crescut mare, dar niciodata nu a mai furat. Chiar si astazi, cand isi aminteste de acea intamplare, simte cum ii ard obrajii de rusine.

Inspirata: Suflet de copil- monahia Parascheva Avadanei, Editura Sophia

Regional