Deprecated: mysql_connect(): The mysql extension is deprecated and will be removed in the future: use mysqli or PDO instead in /home/dinbuzau/public_html/mysql_connect.php on line 7
Buzau Copie La Indigo

Copie la indigo

 

Norocul m-a parasit de mult timp si nu mai vrea sa se intoarca. S-a dus si m-a lasat sa-l astept. A trecut insa prea multa vreme si m-am saturat sa astept ceva ce nu mai vine. Trebuie sa ma resemnez. Dar de ce nu pot? Cand spui ca te resemnezi, inseamna ca vei continua sa-ti traiesti viata or eu nu mai pot face asta. Sunt prea obosita sa-mi continuu firul vietii. Dar care viata? Pana acum am avut numai necazuri, esecuri, dezamagiri, nelinisti, deziluzii. Asta inseamna viata? Totul ma intristeaza si ma oboseste. Sunt satula si disperata. M-am saturat de atatea critici. Parintii mi-au daruit cateva clipe frumoase, dar momentele rele, jignirile, istericalele mamei le umbresc. Simt ca nu ii mai suport. Glumele lor proaste ii scot din sarite, e groaznic sa nu ai pe nimeni. Sa te simti singur, sa-ti doresti sa apara cineva in viata ta care sa te scoata din monotonie. Ma simt ca intr-o inchisoare. Cu singura deosebire ca aici imi este permis totul, dar nu pot face nimic. Acolo esti pedepsit de niste straini, iar aici, afara, de cei dragi. Ce este mai rau? Sa fii maltratat fizic in inchisoare sau maltratat spiritual afara? Nu stiu, uneori mi-as dori sa plec departe, sa nu mai stiu de nimeni. As vrea sa fiu undeva unde nu ma cunoaste nimeni, dar imi dau seama ca istoria se repeta. Se va intampla acelasi lucru; voi fi tot eu si aceeasi disperare, aceeasi suferinta. Vor fi alte iluzii, alte vise, dar va veni apoi clipa cand ele se vor spulbera si ma voi prabusi in aceeasi prapastie fara fund. De data asta poate pentru totdeauna...ce rost are sa incerc din nou cand stiu ca toate se vor sfarsi in lacrimi si suferinta? De ce sa o mai iau de la capat cand stiu ca voi ajunge tot in punctul din care am plecat? Nu mai are rost. Nu voi putea fi niciodata fericita pentru ca nu pot fi altfel. Nu o sa ma schimb niciodata. Mereu mi-a fost greu sa ma prefac. Iti amintesti cand imi spuneai ca sunt ridicola? Tu in schimb ai fost mereu o buna actrita. Intotdeauna ai stiut sa-ti joci rolul. De ce nu pot fi si eu ca tine? Mereu mi-am dorit asta. Tu ai avut tot ceea ce mi-am dorit eu si nici nu trebuia sa faci eforturi prea mari ca sa le obtii. Perseverenta, increzatoare in tine si mereu corecta. In schimb eu n-am stiut niciodata ce inseamna toate astea. Egoismul mi-a mancat si ultimul gram de corectitudine, iar incredere in propriile mele forte nu am avut niciodata. Care forte? Sunt o fiinta slaba din toate punctele de vedere: 1.70 m si 40 kg. Daca sufla vantul nu ma mai vezi. Mereu mi s-a spus ca sunt doar piele si os. Toata lumea facea glume pe seama mea. Chiar si mama ma ducea la toti doctorii si imi spunea ca sunt bolnava pentru ca nu ma ingras. Cat uram cabinetele medicale!
Mi-am dorit mereu sa fiu ca tine. Cand tu iti lasai parul lung, mi-l lasam si eu; daca tu te tundeai, o faceam si eu. Te copiam si asta te deranja, dar eu ma faceam ca nu pricep si continuam sa fac acelasi lucru. Imi placea cum te imbracai si imi faceam si eu lucruri ca ale tale. Imi cumparam imbracaminte ca a ta, incaltaminte la fel. Chiar si bijuterii ca ale tale. Unele nu ma avantajau, dar nu asta ma interesa; vroiam sa fiu ca tine, sa ma admire si pe tine lumea cum te admira pe tine. Imi dadeam repede seama ca tot tu faci o impresie mai buna, dar eu continuam sa te imit. Incercam sa merg ca tine, sa vorbesc la fel ca tine. Ma simteam ridicola, dar nu ma dadeam batuta. Nu-mi lipsea vointa.

Odata mi-ai spus:

-Tu ai vointa, dar nu stii sa te folosesti de ea. Te ambitionezi sa faci anumite lucruri care nu-ti vor aduce nimic bun. De ce nu-ti pui capul la contributie?

Acum imi dau seama cata dreptate aveai. Ma chinuiam sa te imit cand puteam sa ma straduiesc sa fiu originala. Acum lucrurile n-ar sta asa. Poate n-as mai fi atat de trista. Mi-am pierdut cei mai frumosi ani din viata incercand sa fiu ca tine. Cand mi-am dat seama, a fost prea tarziu. Acum nu mai pot face nimic.

Stii...cand te-am cunoscut, am crezut ca suntem la fel. Apoi mi-am dat seama ca de fapt suntem foarte diferite. Tu erai altfel decat am crezut eu. Erai mai frumoasa, mai desteapta, stiai cum sa obtii ceea ce vroiai. Cand iti placea un baiat, il aveai la picioare, apoi il dadeai la o parte. In schimb eu imi doream sa-mi dea macar o mica atentie. Eu nu stiam cum sa cuceresc un baiat, iar tu nici nu trebuia sa iti pui problema asta. Prin felul in care te purtai cu cei din jur, ii cucereai fara niciun efort. Iar eu ma indragosteam de toti cei din jur pe care ii respingeai tu. Mereu ma dezamageai spunandu-mi ca ei nu sunt potriviti pentru tine. Ma simteam jignita pentru ca eu iubeam tot ceea ce aruncai tu. Asta ma facea sa ma simt inferioara. Cand Eugen, unul dintre cei pe care i-ai folosit in lupta ta pentru succes se simtea inferior, mi-am dat seama ca sufeream de aceeasi boala. Locul nostru nu era langa tine. Tu faceai parte dintr-o categorie de persoane destinata succesului.

Si totusi n-am putut sa renunt la prietenia cu tine. Eram convinsa ca tu nu ma consideri prietena ta, ca sunt una dintre multii oameni care tanjesc sa-ti atraga atentia. Cu toate astea am acceptat sa fiu umilita. Chiar imi placea postura asta. Pentru mine erai un model. Te admiram, te respectam, te iubeam, te idolatrizam. Nu erai o oarecare si chiar daca ma luai dupa tine ca pe un catelus, mie tot imi placea. Stiu ca nu ma poti intelege si ca tu n-ai putea gandi in felul asta niciodata, dar asa sunt eu. Au trecut atatia ani incat au ajuns sa-mi fie sila de mine. Nu mai pot continua asa, dar nici nu vreau s-o iau de la capat. Vreau sa pun punct si atat. Dar inainte de asta sunt multe de lamurit. Sunt atatea lucruri de spus... si totusi in clipa asta mintea mi-e goala. Mi-e greu sa-mi pun gandurile in ordine fara sa ma gandesc ce impact vor avea spusele mele asupra ta. Mi-e greu sa nu ma gandesc la viitor; nu al meu, ci al tau. Viitorul meu nu exista; el este doar in inchipuirea celorlalti, dar in cativa ani va disparea si de acolo. Totul se uita...si pe mine or sa ma uite. O sa raman doar o amintire urata sau poate nici atat. Nu am avut o viata interesanta cu fapte demne de admirat, asa ca nu au ce sa-si aminteasca. Poate doar tu o sa-ti amintesti de proasta aceea care te urma oriunde orbeste. Sau poate nici pentru tine nu am insemnat nimic. Desi te-ai purtat cu mine ca o prietena adevarata. Dar asta era una din calitatile tale. Cum am putut uita asa ceva? Tu te purtai la fel cu toata lumea, toti se credeau prietenii tai. Dar de fapt numai parintii iti erau prieteni, parinti pentru care toata lumea te invidia, cu atat mai mult eu. Cat mi-as fi dorit sa fiu in locul tau! Daca tie ti s-ar intampla ceva, toata lumea ar vorbi numai despre asta, in schimb eu mereu am trecut neobservata. Doamne, cat te invidiez! Chiar si in ultimele momente ale vietii mele nu ma pot abtine sa nu te invidiez. Fac eforturi sa nu te urasc si imi dau seama ca sunt o proasta. Cine te-ar putea uri pe tine? Chiar si cel mai mare dusman te iubeste. Daca unul ar veni sa te omoare, ar fi atat de fascinat incat ar sfarsi iubindu-te. Si atunci cum pot spune eu ca te urasc? Vreau sa te urasc, dar nu pot. Te-am invidiat intotdeauna, mi-am dorit sa fiu ca tine, mi-am dorit sa fii nefericita, sa ti se intample ceva, ma rugam sa ai un esec, dar nimic nu parea sa te afecteze. Esecurile si momentele grele iti dadeau putere. Cu fiecare lovitura pe care ti-o dadea viata, tu deveneai mai puternica. Nu te dadeai batuta niciodata, nimic nu ti se parea atat de grav. Odata mi-ai spus “viata e o lupta continua pe care trebuie s-o castigam. Nimic nu trebuie sa ne doboare, nimic nu poate sa fie mai puternic decat noi. Nu trebuie sa ne lasam invinsi de evenimente”. M-am gandit ca e doar unul dintre citatele din cartile de filosofie pe care le citesti. Apoi mi-am dat seama ca e principiul dupa care te ghidezi in viata. Vroiai sa fii mereu o invingatoare si ai reusit. Succesul asta al tau m-a distrus pe mine. Nu e vina ta. Eu sunt vinovata ca n-am stiut sa-mi caut prieteni pe masura. Mi-am dorit sa fiu prietena cu cineva cu care nu aveam nimic in comun. Eu sunt singura vinovata pentru ca n-am stiut sa acccept succesul tau. Ma uitam la tine de jos, de parca tu erai pe un pedestal. Barbatii erau fermecati de indiferenta cu care ii tratai. Imi spuneai mereu:

-se cearta pentru mine si se intrec neincetat, e o competitie continua. Sunt niste idioti daca isi imagineaza ca voi ceda. Ce sunt eu? Un premiu, un trofeu?

Tu erai indignata de modul in care se purtau, iar eu imi doream din suflet ca macar un singur baiat sa se uite la mine. Cand s-a intamplat asta, am fost si mai dezamagita. Totul a mers bine pana cand el te-a cunoscut pe tine. In clipa aceea totul a luat sfarsit; m-a parasit ca sa-ti faca tie curte. Pe mine ma placea, dar tu il atrageai ca un magnet. Se indragostise de tine, poate ca a fost bine ca s-a intamplat asa. Am invatat astfel sa ma pazesc de tine, dar Dumnezeu nu m-a prea ajutat. Ma indragostisem nebuneste de barbatul acela si nu puteam accepta sa-l pierd. Intr-o zi insa te-am intalnit pe bulevard, nu cred ca ai uitat nici tu ce s-a intamplat atunci: v-am facut cunostinta si el a zis:

-e prietena ta? E fermecatoare, nu stiam ca ai o prietena atat de frumoasa.

Apoi ti s-a adresat sorbindu-te din ochi: “sper sa ne mai intalnim. Poate iesim toti trei pe undeva”.

Din clipa aceea am stiut ca totul e pierdut. Mi-am dat seama ca nu pot concura cu tine. Acum stiu ca nici sa te mint nu mai pot, ce-mi ramane de facut?

Recitind ceea ce am scris aici, imi dau seama ca n-am spus nimic din ceea ce as fi vrut. Un lucru insa vreau sa stii: nu trebuie sa te simti vinovata. Tu esti desteapta, frumoasa, cu o personalitate puternica. Nu concepi sa pierzi si daca ti se intampla, depasesti situatia cu fruntea sus. Vreau sa fie la fel si acum. Nu vreau sa spui ca din vina ta am ajuns in acest punct critic. Asa e in viata: unul castiga, altul pierde. Tu m-ai invatat asta. Acum cea care castiga nu mai esti tu. Eu castig pentru prima data in viata. Ce? O noua viata; incep o viata dincolo de moarte. Tu insa stiu ca vei primi vestea asta cu resemnare, dar totusi vei pierde ceva. Vei pierde o prietena fidela. Poate o sa razi cand vei citi asta. Auzi! Prietena fidela. Eu care te vorbeam mereu pe la spate. Da, e adevarat ca am lansat si am alimentat barfa, dar nu m-am putut abtine. Egoismul a pus stapanire pe mine. Poti sa ma condamni, nu-mi mai pasa. Singurul lucru care ma mai intereseaza este sa reusesc ceea ce mi-am propus. Si pentru prima data voi reusi. Ma sinucid. Nu vreau sa stiu ce figura vei face cand vei citi aceasta scrisoare. Probabil vei ridica din sprancene si vei spune ca e cea mai mare prostie. Abtine-te! Asta e alegerea mea si te rog sa o respecti. Si inca ceva: nu vreau sa vii la inmormantarea mea. Asta imi e ultima dorinta si trebuie sa mi-o indeplinesti. Te scutesc de o defilare prin capela imbracata in negru. Stiu ca iti sta bine in culoarea asta, dar nu vreau ca si la inmormantarea mea sa fii in centrul atentiei. Nu vreau ca oamenii sa te priveasca si sa uite de ce au venit acolo. Dupa cum vezi, nici in ultima clipa a vietii mele nu ma pot abtine sa nu te invidiez. Asa voi muri: cu gandul la succesul tau si la esecul meu. M-am nascut ca sa ma chinui si asta trebuie sa se sfarseasca. Mor ca sa fiu fericita. Stii, acum imi amitesc de cuvintele lui Shopenhauer pe care eu nu l-am citit niciodata, dar despre care mi-ai vorbit tu destul de mult: “viata omului este un mare spectacol de drama”.

Asa a fost viata mea: un spectacol de drama, o piesa in care eu am fost singura care n-a stiut sa-si joace rolul. Dar vine si sfarsitul piesei, cand spectatorii se ridica in picioare si aplauda. Dar actrita principala nu se mai ridica de la podea. E moarta. Abia atunci publicul spectator realizeaza ca cea care a murit, actrita principala, nu era si cea mai buna. Pentru ca cei mai buni nu mor niciodata.

Poate ca totusi eu sunt cea care pierde. De aceea in aceste clipe ale vietii mele vreau sa-ti dovedesc si eu ca stiu sa pierd. Iti cer sa ma ierti si sa nu uiti niciodata un lucru: te-am urat cu dragoste.

 Lavinia

Regional