Deprecated: mysql_connect(): The mysql extension is deprecated and will be removed in the future: use mysqli or PDO instead in /home/dinbuzau/public_html/mysql_connect.php on line 7
Buzau Clara G A Castigat In Noiembrie

Clara G a castigat in noiembrie

 

Reporter : Poezia “Regasire” am considerat ca merita premiata. Pari o persoana destul de trista.
Clara G.: Da, e adevarat, chiar sunt. Sunt de un pesimism iesit din comun, sunt atat de trista incat nici cand scriu nu pot sa scap de acest sentiment tampit. As vrea sa pot sa ma bucur de viata prin scris, sa gasesc motive si chiar cu asta ma ocup cand am timp. Suna oribil, e morbid, dar pentru mine totul e ca si cum deja sunt moarta dar corpul mi-a ramas aici. Nu gasesc puterea sa ma bucur.
Reporter: Premiul nostru inseamna ca nu te bucura?
Clara G.: Nu stiu, poate ca da, poate ca nu. Intr-un fel parca mi se recunoaste tristetea si asta nu e bine. Pe de alta parte simt ca se citeste ce scriu si nu stiu daca asta e bine sau rau.
Reporter: Si atunci de ce ai vrut sa iti publicam poezia?
Clara G.: Tocmai pentru ca sunt atat de pesimista incat nu m-am gandit vreo secunda ca o sa o luati in seama. M-am gandit ca nu ma veti intelege, ca o sa vi se para ca sunt niste vorbe insirate pe o coala de hartie, ma rog acum mai nou vorbim de randuri puse anapoda intr-un mail. Eu am ramas pe sistemul vechi cu masina de scris sau cu agenda si pixul, sunt indragostita de un pix negru cu patru culori.
Reporter: Si totusi cum e cu casa asta a bucuriei si tristetii tale?
Clara G. : Am fost plecata o vreme si la intoarcere am trecut pe langa o cladire. Acolo lucrasem inainte si am simtit cumva multa vreme ca este ca si casa mea. Cand am revenit in oras si m-am lovit intamplator de casa aceea...m-a izbit o tristete fara margini. Nu mai era la fel, parca nu mai era populata, era fara suflet. Am avut senzatia ca totul e trist, pana si apa marii, daca te astepti sa comentez un pic poezia.
Reporter: Tristetea te ajuta sa scrii? Sau chiar scrisul te intristeaza?
Clara G.: Si una si alta, asta e problema. Tristetea parca imi pune cuvinte in gura, stiu exact ce urmeaza, nu ma gandesc prea mult, totul vine de la sine. In acelasi timp este ceva la care nu as putea sa renunt si totodata scrisul ma face sa fiu si mai trista.
Reporter: Pentru multi scrisul este o terapie. Te-ai intrebat de ce la tine nu functioneaza?
Clara G. : Cred ca e chestie de fire, nu stiu. Asa am fost crescuta, trista si foarte trista. Nu pot sa ma bucur de nimic si nu inteleg de ce. Tristetea asta m-a facut si sa raman singura, am o varsta dar nu a stat nimeni langa mine. Este ceva ce sperie si de asta prefer sa raman anonima, am observat ca si castigatoarea de luna trecuta a cerut asta si ati acceptat. De data asta eu chiar insist sa nu ma stie nimeni, dar as vrea ca ceea ce scriu sa fie remarcat.
Reporter: Si totusi e ceva ce reuseste sa te bucure?
Clara G.: Tot ce ma bucura este de moment, nimic nu dureaza. Zambesc acum si imediat in secunda urmatoare imi apare o umbra pe chip. Ma privesc des in oglinda si ma urmaresc; nu stiu sa rad. Cred ca asta este problema mea, nu stiu sa rad.
Reporter: Asta cu certitudine pot spune ca se invata.
Clara G.: Poate ca e nevoie de o motivatie puternica si eu nu am gasit-o inca. Acum in mod sigur ma vei intreba cat de mult am incercat; habar n-am sa iti spun. M-am complacut oarecum in situatia asta si cred ca de aceea ma definesc ca fiind un om trist. Ma recunosc in pesimism, la mine nu se vede niciodata jumatatea plina a paharului. Cred ca mi-ar trebui terapie, numai ca...nu sunt prea sigura ca am sanse sa imi revin.
Reporter: Important e ca iti recunosti problema si esti constienta ca se poate si altfel. Poate ca ai facut deja un pas spre vindecare. Ai putea sa te bucuri ca acest interviu se va publica de exemplu, este un inceput.
Clara G.: As vrea sa stiu cum e perceput, poate ca cineva imi va spune la un moment dat nestiind ca este vorba despre un interviu cu mine. Prietenii si colegii poate m-ar recunoaste in stilul asta, cred ca sunt tare enervanta. Mai ma pun in locul lor si imi vine sa ma iau la palme.
Reporter: Asta este poate un motiv sa schimbi ceva la tine. Ce zici, accepti un ajutor?
Clara G.: Cred ca daca am intrat in aceasta hora, trebuie sa joc. Promit sa fac tot posibilul sa incerc sa zambesc mai des.

 

Clara G. a castigat un weekend la munte la Pensiunea Dana& Maria de la Siriu. Speram ca asta sa ii aduca putina bucurie.

Regional