Deprecated: mysql_connect(): The mysql extension is deprecated and will be removed in the future: use mysqli or PDO instead in /home/dinbuzau/public_html/mysql_connect.php on line 7
Buzau Barbatul Bun

Barbatul bun

 

Astazi am decis sa iau putin partea barbatilor si asta pentru ca in ultima vreme femeile incep sa fie la putere pe acest site. “Barbatul bun” devine un subiect tot mai interesant pentru mine asa ca am decis sa il dezbat putin, cu riscul de a nu va conveni anumite aspecte. Cand eram mica, bunica si mama incercau sa imi inoculeze ideea ca orice femeie are nevoie de un barbat bun langa ea, pentru ca altfel nu va dura casnicia. Pe atunci nu mi-am pus niciodata intrebarea ce inseamna un barbat bun pentru ca luam ca model ceea ce vedeam in casa. Mai tarziu insa am crescut si valorile morale s-au schimbat datorita anturajului. Barbatul bun, asa cum il defineam pe sotul perfect, se transforma din omul capabil sa isi iubeasca sotia si sa isi intretina familia in... altceva. A inceput sa conteze aspectul fizic, pozitia sociala, anturajul, imaginea, banii. Desi toate astea de cele mai multe ori sunt opusul a ceea ce ne trebuie pentru a fi fericiti, ne lovim de aceste aspecte pentru ca oamenii sunt superficiali. Noi luptam cu incapatanare sa ne integram in aceasta societate deplasata, de multe ori, uitand de noi si de ceea ce am invatat acasa. Asa ca un barbat bun, in adevaratul sens al cuvantului, este dat la o parte si alegem un exemplar fascinant care nici macar nu stie sa fie gentleman. Masculul feroce de care ne lovim peste tot si ramanem holbate la muschii lor, acel macho care nu iti mai deschide portiera, ba chiar se enerveaza ca nu cobori mai repede, un “domn” care iti spune sa ai mare grija sa nu ii murdaresti bancheta pentru ca ai incaltamintea murdara, barbatul pe care il privesti si il vrei pentru ca isi etaleaza fizicul, dar nu a fost in viata lui intr-o sala de teatru. Vi s-a intamplat sa va doriti sa mergeti cu un asemenea specimen la teatru? Pardon, sa va doriti, ca pentru a se intampla este nevoie de insistenta acerba si nervi tari, sa nu mai spun de lipsa de respect fata de sine si mai ales fata de artistii de pe scena. Vorbesc aici de genul de barbat, care refuza teatrul pentru ca publicul respectiv nu ii va admira masina luxoasa (va prefera mai degraba o cafenea de fite, gen vitrina, de unde sa fie ochit si admirat cand deschide usa si apare spargandu-se in figuri),de domnul care nu isi inchide mobilul in sala de spectacol pentru ca isi doreste sa sune si sa le arate tuturor ce ultima achizitie si-a tras. Scuzati expresia, dar ii reprezinta pe acesti “domni” care la iesirea de la opera te intreaba daca piesa a fost interpretata in limba romana.
De ce am spus ca le voi lua apararea barbatilor? Ei, da, nu prea mi-a iesit, insa le dau acum dreptate. Nu este vina voastra, domnilor, este vina noastra, a femeilor, pentru ca noi va dam atentie iar voi va conduceti pe principiul “corp am, minte ce-mi mai trebuie?”. Daca noua nu ne-ar placea stilul vostru tampit (sau nu v-am lasa sa credeti asta, desi multe dintre noi il dezaprobam), poate ca lucrurile ar sta altfel. Poate ca “barbatul bun” nu ar mai fi barbatul cu bani, musculosul fara creier sau barbatul bun la pat. Poate ca daca am trage un semnal de alarma si am spune cu adevarat ce gandim, si ei ar fi altfel. Sau daca ne-am reveni din aceasta betie permanenta a simturilor... ne lasam inselate de ceea ce vedem si auzim si vrem doar sa fim la moda.
Dar ce ganditi voi cu adevarat? Ia priviti atente in sufletul vostru, doamnelor, cum vedeti voi un barbat bun? Nu cumva e acela care va iubeste neconditionat si va copleseste cu atentii? Nu e acela care, desi nu arata iesit dintr-un afis, va divinizeaza si prefera sa faca mancare in timp ce voi va faceti manichiura? Nu cumva barbatul bun este cel care are mai putini bani dar te apreciaza ca femeie si iti arata asta zilnic? Pentru mine barbatul bun este barbatul cu suflet, omul care ma vede frumoasa si atunci cand ma detest, barbatul care imi aduce flori doar pentru ca s-a gandit la mine, cel care imi deschide portiera, care prefera sa stea cu copilul pentru ca eu sa merg la coafor sau sa fac praf ultimii bani prin magazine, omul care ma incurajeaza permanent si in loc de reprosuri imi ofera o imbratisare. As putea sa vi-l descriu la infinit, dar cred ca fiecare dintre voi trebuie sa poata face asta. Va sfatuiesc sa va definiti mai bine termenul de “barbat bun” pentru ca si ei, barbatii, sa stie cum sunt catalogati.
Iar voi, domnilor, fiti asa cum simtiti voi. Nu e vina voastra ca multi incepeti sa va pierdeti identitatea. Noi va transformam in ceea ce uram si va mintim ca asa va iubim. Va trezim si pe voi imediat ce ne trezim noi. Pana atunci bucurati-va de superficialitate!

 
Nicoleta Guzu

Regional