Deprecated: mysql_connect(): The mysql extension is deprecated and will be removed in the future: use mysqli or PDO instead in /home/dinbuzau/public_html/mysql_connect.php on line 7
Buzau 8 Ianuarie 2012

8 ianuarie 2012


Din nou la serviciu... O vacanta lunga, in care am hotarat sa spun stop si sa ma intorc la birou, desi parca as mai fi lenevit o vreme. Buzaul mi-a mirosit a sarbatoare si a tristete. Craciunul a fost parca mult mai trist decat anul trecut si am vazut asta inclusiv dupa decoratiile de pe geamuri. Oamenii cred ca au hotarat sa renunte la brad, vazandu-l ca pe o cheltuiala in plus. Probabil ca nici nu au mai fost scoase din sertar cutiile cu globulete si beteala. Pana si la mine in casa spiritul Craciunului a ajuns anul acesta mai tarziu. Si, neplacut dar adevarat, a plecat la fel de repede cum a si venit.
Acum toti isi povestesc ce au facut, fiecare se lauda cu ce poate sau se plange ca si-ar fi dorit sa ii aduca mosul altceva decat i-a adus. Mie mosul nu mi-a adus nimic, mai exact mi-a adus promisiuni. In zadar am asteptat sa se materializeze; Craciunul a trecut, magia s-a stins si desigur promisiunile au devenit doar simple vorbe in vant.
Buzaul a vuit din cand in cand de sunetul ciudat scos de "capra", plugurile firave dar de calitate ne-au cam ocolit, semn ca s-au dus oamenii sa colinde pe meleaguri mai bune, in schimb ne-am pricopsit cu cersetori imbracati "de sarbatoare" si tragand de noi pe strazi sa le dam si lor ceva ca macar o data pe an sa o facem daca nu vrem zilnic. Un dezgust m-a cuprins si de Revelion dar mai ales cand a venit ziua sorcovei. Anul asta numai vesela nu a fost. Oraselul Copiilor era pustiu pe 31 decembrie, cand am simtit nevoia sa ma bucur de sarbatori. Oamenii se pregateau sa sarbatoreasca revelionul desi multi au sforait cu placere la cabana plapumioara.
Am avut parte de un revelion dragut, dar cu muzica populara pe care nu o prea inghit, spre rusinea mea. Nu ca nu imi place sa o ascult, dar topaiala aia nu am inteles-o niciodata. Nu ma omor dupa hore si sarbe, mi se pare ca ma obosesc inutil. E suficient ca urc zilnic 4 etaje de cateva ori, hora imi mai trebuie. Mi-am zis de vreo cateva ori ca poate ar trebui sa inteleg si eu de ce se bucura lumea atat cand topaie si curg apele dupa ei, dar sunt prea lenes ca sa aflu. Poate ca nu sunt chiar roman pana in maduva oaselor afirmand asta, dar daca nu ma misc ceva, nu inseamna neaparat ca nu apreciez.
As vrea sa pot sa fac un rezumat al sarbatorilor, dar cred ca a fost la fel ca intotdeauna. Oamenii s-au imbuibat, s-au plans de belele, s-au deprimat la gandul ca la anul va fi mai rau. Mai putini decat altadata au promis sa ramana optimisti, s-au bucurat ca au de toate si au apreciat cu adevarat trecerea in noul an.
De unde stiu eu? Nu-i asa ca va intrebati? Pai nu suntem oare cu totii constienti ca se intampla pe zi ce trece sa devenim apatici? Ne luptam cu realitatea, dar ne invinge cate putin. Incerc sa rezist, poate si voi, cei care cititi aceste randuri, dar oare pana cand? Mi se pare ca fara sa vrem, microbul asta care bantuie pe langa noi reuseste sa se ia, virusul depresiei si al pesimismului face tot mai multe victime, saracia ne inconjoara si latul se strange. Vreau sa mai pot lupta, nu-i asa ca si voi vreti? Inca mai putem. Ne-am nascut puternici, nu vreau sa ne dam batuti. E un an nou, trebuie sa ne pastram speranta. Este imposibil sa ne pierdem increderea, pentru ca pana la urma multe depind de noi. Hai sa ne facem iar planuri, poate ca e cazul sa revenim asupra ideii de bilant anual, orice lucru ne poate ajuta sa mergem mai departe. Si daca mai acceptati un sfat, puneti mana pe o carte de motivatie. In vremurile astea tulburi, cred ca doar lectura ne mai poate salva. Iluziile, sperantele altora povestite in pagini mai mult sau mai putin prafuite, reusitele inaintasilor, istoria care ne arata ca au fost si vremuri mai grele... Cred ca putem gasi metode sa supravietuim, sa fim mai buni, sa ne perfectionam chiar daca sunt momente cand credem ca nu ar mai avea vreun rost.
Cred in mine, cred in capacitatea mea de a fi un supravietuitor, cred in puterea de a schimba ce altii nu pot, cred in tot ceea ce ma poate ajuta sa am succes. De ce nu iti spui asta in fiecare dimineata? Ai vazut ca alcoolicii reusesc sa scape de viciul asta oribil in grup? Ai observat cate astfel de grupari au aparut? Terapia reuseste mereu, iar eu iti propun tie, draga cititorule, sa faci terapie cu tine. Fa o scurta terapie de dimineata, nu te lasa sa cazi. Romanul s-a nascut puternic, strange din dinti!

Optimistul pesimist

Regional