Deprecated: mysql_connect(): The mysql extension is deprecated and will be removed in the future: use mysqli or PDO instead in /home/dinbuzau/public_html/mysql_connect.php on line 7
Buzau 21 Decembrie

21 decembrie


21 decembrie. Astazi imi incep activitatea ca editorialist. Zi de zi voi incerca sa imi astern pe hartie gandurile, impresiile, nemultumirile dintr-un oras in care oamenii parca sunt teleghidati, alearga in dreapta si in stanga cu gandurile negre dupa ei, dar totodata fara a fi receptivi la ceea ce se intampla. M-am intrebat daca as putea sa iau pulsul Buzaului, daca merita sa imi bat capul, dar sunt totusi un buzoian convins si pe deasupra de un patriotism greu de explicat. Daca inca mai sunt in tara asta, inseamna ori ca sunt prea las pentru a evada si a da dracului totul, iarta-ma Doamne ca suntem in saptamana mare, ori imi e prea bine aici, cum ar spune altii. Bine? Da, mi-e atat de bine, cum ii e oricarui roman, oricarui buzoian, sunt de o inconstienta rara, dar in acelasi timp ma consider un realist fara pereche. Ma izbesc zilnic de ziduri imaginare, ma ridic si o iau de la capat; cred ca noi, buzoienii, ne-am obisnuit atat de mult sa ne luptam cu morile de vant, incat ne-ar fi greu fara ele, ne-am considera goi pe dinauntru.
Cand am aflat ca trebuie sa tin un editorial, m-am gandit doar la faptul ca ar trebui sa fiu la inaltime si parca m-am speriat. Apoi m-am calmat pentru ca am inteles ca indiferent cum te porti, indiferent de ceea ce ai spune, indiferent daca o sa ma semnez sau nu, buzoienii ma vor trata la fel, vor avea permanent ceva de obiectat. Asa ca ma relaxez, imi torn inca o cana de cafea si imi promit ca, incepand de azi, sa va spun cum vad eu lucrurile. O viziune pe alocuri optimista, dar influentata desigur de fetele triste ale trecatorilor, de superficialul in care ne scaldam cu bucurie, de pesimismul care devine starea noastra naturala, de teama ca am putea fi altfel si nu avem voie sa iesim din tipar.
Ploaia de dimineata mi-a schimbat brusc optica. As fi vrut ca primul meu articol sa redea o anumita dispozitie, sa iasa soarele, ca doar este un nou inceput!
Dar nu! Cand am deschis ochii, era deja tarziu. Norii si-au facut de cap, camera a ramas intunecata, visele nu au vrut sa se mai termine, nu a avut cine sa porneasca filtrul si sa imi aduca la pat ceasca de cafea... Dupa ce am reusit sa inving toate aceste nimicuri care in unele dimineti iti par adevarate catastrofe, m-am trezit studiind oamenii, adulmecand aerul de dimineata intocmai unui caine flamand, incercand parca`sa fur din energia celorlalti. Pe platou la Dacia, bradul mi-a atras atentia: parca picaturile de ploaie il faceau mai atragator, omul de zapada si el parca se chinuia sa traga un zambet de la mine. Oamenii se grabeau in toate directiile, umbrelele se chinuiau sa nu se ciocneasca, unii injurau printre dinti ca s-a gasit ploaia sa le strice planurile. E miercuri si zilele trec rapid, Craciunul parca vrea sa vina mai repede, magazinele isi tin usile larg deschise si vanzatorii zgribuliti incearca sa te convinga ca au o multime de obiecte care pot constitui cadouri de exceptie. Daca s-ar da si gratis!
Tot privind trecatorii, pentru ca ma pasioneaza starea de spirit a buzoienilor, ma intrebam ce se ascunde dincolo de negrul din privire, sub caciulile turtite pe ochi, in sufletul acestor pasageri prin viata asta deprimanta. Ar trebui sa fie atat de frumoasa... din pacate a devenit frumoasa doar pentru cei cu bani, pentru cei care se gandesc ce sa mai adauge pe lista de cadouri de Craciun. Cunosc, prin natura meseriei, oameni din toate straturile sociale. Stiu oameni care acum  inrosesc liniile telefonice si se intreaba care ar fi cea mai frumoasa destinatie calduroasa pentru sarbatori, oameni care arunca cu bani in dreapta si in stanga fara discernamant, dar cunosc si  o gramada de oameni care se intreaba daca Dumnezeu va face o minune si vor avea pe masa o bucata de carne. Am impartit un pachet pentru o femeie amarata, am simtit ca trebuie sa fac asta pentru ca am o bunica moarta. Femeia avea lacrimi in ochi, mi-a spus ca a mancat doar o supa de ceapa si ca nu mai stie cum arata carnea. A fost extrem de impresionant pentru mine... Am colegi, vecini care se gandesc cu groaza ca mai sunt cateva zile pana vine mosul. Au copii si se intreaba doar ce le vor explica fiilor lor in dimineata de Craciun, cand ei nu vor gasi nimic sub brad. Cand nu stiu daca vor avea ceva de mancare, cand se intreaba permanent ce mancare ieftina sa mai inventeze. Stiu o multime de oameni care ar putea scoate intregi carti de bucate cu retete saracacioase pentru ca viata i-a invatat cum sa manance totusi si din putinii leuti pe care ii au lunar.
Mi-e greu sa cred ca acei oameni citesc ceea ce scriu. Ei nu au bani de internet, ei sunt preocupati doar de facturile curente, iar internetul a devenit pentru ei un lux. Ma gandesc ca cei care cititi aceste randuri aveti, marea majoritate, ce sa puneti pe masa in ziua de Craciun. Nu as vrea sa va stric cheful spunandu-va sa va ganditi si la cei care nu au. Macar ar trebui sa fiti multumiti, recunoscatori lui Dumnezeu pentru ca noi nu suntem printre cei care nu au. Atata timp cat ai bani de un cadou pentru copilul tau, fie el si de la un magazin ieftin gen 3.80 te poti considera fericit. Nu e important cat oferi, ci gestul, iar cei care vor cantitate si calitate, parerea mea e ca nu merita nici macar un cadou de Craciun.  
Mai sunt cateva zile... Aveti grija ce ganditi...

Semnat: Optimistul Pesimist

Regional