Deprecated: mysql_connect(): The mysql extension is deprecated and will be removed in the future: use mysqli or PDO instead in /home/dinbuzau/public_html/mysql_connect.php on line 7
Buzau 10 Ianuarie 2012

10 ianuarie 2012


Azi tind sa ma abat de la subiectele obisnuite sau mai exact de la aberatiile de zi cu zi si o sa va vorbesc despre inconstienta de care dam dovada uneori.
Ni se intampla sa cadem brusc, sa ajungem la spital si sa ne confruntam cu situatii pe care nu si le doreste nimeni... Si totusi tu esti acolo, te simti rau, ai avut nevoie de ajutorul medicilor. Nu e o placere pentru nimeni sa treaca de poarta spitalului, nu e nicio bucurie sa cunosti saloanele mai ales daca trebuie sa le vezi din punctul de vedere al unui pacient. Un spital poate sa devina chiar o obisnuita la un moment dat, poti chiar ajunge sa ai o satisfactie ca esti acolo, dar evident ca acest lucru ti se intampla daca esti in vizita. Te incearca tot felul de stari, dar macar nu esti in locul celui din patul acela oribil de spital, cu o saltea denivelata, cu niste sertare din fier care se deschid doar daca ai putere, cu geamuri prin care sufla vantul, cu holuri vaste unde ti se face pielea maciuca daca auzi oamenii cum se vaita.
Ok, si acum? Esti bolnav, asa zic ei. Tu nu ai nimic, dar ei se incapataneaza sa iti faca teste, sa te tina acolo impotriva vointei tale, sa te puna sa mananci exact ceea ce nu iti place. Ai observat ca spitalul iti face foame? Si asta pentru ca ai mereu impresia ca nu ai voie sa pui in gura ceea ce ti-ar potoli foamea. E ca si cum tii post si ai impresia ca doar daca mananci dulce te poti satura. Din punctul de vedere al bolnavului, este un tratament chinuitor si ar face orice sa plece acasa. Oare angajatii din spital au vreo placere nebuna sa chinuie oamenii? Nu cred. Cu siguranta nu sta nimeni sa prinda drag de tine ca sa iti prelungeasca sederea. Sunt zilnic altii si altii care se interneaza, uneori trebuie sa accepti si coleg de pat, pentru ca nu ai de ales. De ce s-ar ambitiona medicul sa te tina acolo daca tu esti bine? Nu cumva i-ar fi mai simplu sa elibereze patul? Sa lase locul liber altuia care are nevoie mai mare? Mi-a fost dat intamplator sa aflu cum se lucreaza in Spitalul Judetean si am ramas impresionat. Poate sunt si multe in neregula, dar unde nu sunt? Ceea ce insa mi-a placut este daruirea personalului. Ciudat, dar chiar incep sa cred ca in serviciile medicale avem si oameni care isi merita locul. Isi dau interesul pentru binele nostru si, desi uneori avem impresia ca ne trateaza urat, ar trebui sa vedem lucrurile altfel: poate ca ei isi fac meseria, poate ca noi gresim.
Nu sunt functionar public si nu am fost vreodata; nici macar 5 minute nu m-as putea imagina incadrat intr-un sistem. Cu toate acestea am ajuns la concluzia ca de multe ori ne revoltam impotriva cui nu trebuie. Se intampla sa dam peste oameni care isi fac meseria, care vor sa isi pastreze postul si care chiar arata ca le pasa de noi. Din nefericire de multe ori nu vedem acest lucru, ba chiar avem impresia ca au ceva cu noi daca nu vor sa ne faca pe plac. Cand ne vom pune oare intrebarea: e bine ce vreau eu? nu cumva imi fac singur rau?
La spital m-am lovit din intamplare de bunul simt al unor asistente, de profesionalismul lor,  de interesul doctorilor pentru pacienti. Chiar daca poate tu lucrand in mediul ala nu i-ai trata pe toti la fel, ai pretentia sa fii tratat ca si cum ai fi cel mai important. Poate urgenta ta nu e chiar cea mai mare, poate ca multi au nevoie urgent de aceleasi servicii si poate ca la ei e o chestiune de viata si de moarte. Tu, ca bolnav, ai putea sa te crezi chiar sanatos vazandu-i pe altii mai rau decat tine, ai putea sa te iei la harta cu toti, nu vei intelege de ce nu iti dau drumul de acolo. Si te intreb eu acum: cine isi asuma in ziua de azi responsabilitatea in cazul in care ti se intampla ceva? Nu cumva e mai bine sa taci si sa asculti? Sa astepti sa decida altii pentru tine...
Mare atentie la sanatate... e cea mai importanta. Ar trebui sa ne tratam cu aceeasi incapatanare cu care ii facem albie de porci pe altii chiar cand nu avem dreptate.
Inca mai cred ca ne vom schimba, ca vom deveni cu adevarat constienti. Inca imi pastrez speranta chiar daca totul in jur incearca sa ma impinga sa devin pesimist. Ma impotrivesc desi ma numesc tot

Optimistul Pesimist

Regional